Un an nou! Încotro?

La trecerea dintre ani ne încearcă sentimente dintre cele mai nobile, uitând parcă de toate presiunile, poverile și părerile care ne-au făcut umblarea uneori aproape insuportabilă în cursul anului. Am ajuns în sfârșit la punctul unde începem un nou capitol. Oricât de dureroasă ar putea fi retrospecția uneori, finalul de an se pretează la o asemenea privire în urmă ca să ne contabilizăm câștigurile și pierderile. Chiar dacă nu o facem cu obiectivitatea contabilului ci cu subiectivitatea artistului, ne prinde bine să găsim în experiența de curând scursă resorturi care să ne împingă înainte, resurse pe care să ne construim viitorul. Faptul că biruințele nu sunt nici multe, nici de lungă durată sau cu impact mare nu ne împiedică să ni le punem înainte și să tânjim spre emularea lor sau reiterarea lor. Pentru motivul că uneori chiar reușim să repetăm biruințe mai vechi, se merită chinul retrospecției.