Concertul va fi susţinut de Yemima Brass and Voices din Germania. Sunt invitaţi la concert oamenii cu suflet mare care vor să ajute bolnavii cu boli terminale. Intrarea este liberă, dar se primesc donaţii pentru pacienţii cu boli terminale asistaţi de Hospice Emanuel Oradea.

“Împreună putem să le oferim bolnavilor de cancer mai multă demnitate şi mai puţină suferinţă”, spun organizatorii.

El a subliniat că Avraam a trecut prin acest test după o perioadă fastă din viaţa sa, în care filistenii i-au recunoscut credinţa şi Dumnezeul, în care a avut victorii personale şi spirituale. „Intrarea în camera încercării nu este uşoară, dar este necesară pentru desăvârşirea credinţei. În cer intră doar cei cu credinţa validată”, a spus Alin Faur. El a adăugat că unele încercări sunt consecinţe ale păcatului, dar altele sunt pur şi simplu un pas înainte în relaţia cu Dumnezeu după o perioadă de relaţie intensă cu Dumnezeu. Pastorul a mai precizat că Dumnezeu nu răspunde întodeauna „de ce-urilor” credincioşilor încercaţi, aşa cum nu i-a răspuns nici lui Avraam atunci.

Important în încercare, pentru credincios, este să recunoască vocea lui Dumnezeu. „Cunoaşterea glasului lui Dumnezeu îţi dă stabilitate în încercare”, a spus Alin Faur. El a mai spus că Dumnezeu a fost specific în cerere, cerându-l pe Isaac, nu pe Ismael, pentru că Dumnezeu vrea totul, nu se mulţumeşte cu locul doi.

Bagajul de care credincioşii trebuie să se elibereze sunt lucrurile sau oamenii pe care îi iubesc cel mai mult. „Dumnezeu nu vrea doar să fie iubit, ci cel mai iubit. Trebuie să-ţi faci ordine în viaţă, pentru că Dumnezeu nu negociază iubirea. El nu ne-a iubit cu jumătate de măsură şi nu ne cere ceva ce nu a făcut El mai întâi”, a completat el. Din fericire, Avraam nu a negociat cu Dumnezeu, ci s-a frânt în faţa Lui şi a decis să asculte până la capăt de Dumnezeu. Alin Faur a adăugat că mulţi credincioşi vor binecuvântarea lui Dumnezeu, dar fără ascultare. „Ascultarea şi credincioşia sunt bazele şi cadrul binecuvântării lui Dumnezeu”, a mai spus pastorul.

Pentru Avraam testul credinţei a durat trei zile. Pentru alţii poate dura mai mult sau mai puţin. În acele trei zile însă Avraam şi-a găsit pacea în Dumnezeu şi a făcut pasul credinţei, asigurându-şi fiul că Dumnezeu va purta de grijă pentru mielul de jertfă. El a îndemnat credincioşii să-L cunoască pe Dumnezeu cât mai bine în vremurile bune pentru a putea trece cu bine prin perioadele de criză.

Alin Faur a mai spus că credinţa se probează în raport cu ceilalţi oameni, iar credinţa lui Avraam a întărit credinţa fiului său în Dumnezeu. În acelaşi mod credinţa părinţilor trebuie să fie model pentru copii.

Credincioşii au fost îndemnaţi să fie creştini ai altarelor, pentru că fiecare lucrare importantă preupune jertfe şi altare. Pastorul a remarcat că Isaac nu s-a opus să fie legat şi pus pe altar pentru că s-a încrezut în Dumnezeul tatălui său, dar în acel moment Avraam nu mai avea nimic din ce iubea, în afară de Dumnezeu. În momentul în care Avraam l-a pus pe Isaac pe altar a fost dezlegat de tot ce avea, de toate ambiţiile şi planurile lui de viitor.

El şi-a încheiat mesajul spunând că atunci când îi dăm lui Dumnezeu tot suntem în câştig. „Implicaţiile deciziilor sănătoase din viaţa ta vor avea consecinţe asupra copiilor şi nepoţilor tăi. Tot ce facem are implicaţii şi consecinţe. Să ne rugăm să fim validaţi în încercare”, a încheiat pastorul Alin Faur.

Cântecele comune şi cele cântate de grup au fost clasice, chiar vechi, cunoscute de majoritatea participanţilor la slujbă. Cristina Ille a optat de asemenea pentru un cântec vechi.

Meditaţia transmisă de Nelu Cioara pentru momentele de rugăciune a fost inspirată din psalmul 15, un alt text clasic pentru invitaţia la trăirea în corectitudine şi principii morale inspirate de dragostea de Dumnezeu şi de semeni.

Presbiterul Teofil Tăşădan i-a îndemnat pe credincioşi să se cerceteze înainte de a se apropia de cele două simboluri.

El a precizat că Dumnezeu ne-a dat darul memoriei pentru a-l folosi şi în relaţia cu El.

Dan Botica s-a referit mai întâi la „memoria selectivă” a lui Dumnezeu, Care alege să îşi amintească anumite lucruri şi alege să uite altele. Astfel, Dumnezeu nu îşi uită legămintele, nu îşi uită poporul, dar alege să uite păcatele celor care şi-au cerut iertare şi alege să nu îi uite pe cei care I-au batjocorit legea.

Referindu-se la oameni, Dan Botica a precizat că până într-un punct uitarea este ceva natural şi normal. Există însă şi cazuri când uitarea devine o problemă de sănătate sau una de caracter. Astfel există oameni care aleg să îşi uite semenii, indiferent că sunt copiii sau părinţii lor, şi există oameni care uită că există Dumnezeu şi trăiesc cum vor. Uitarea de Dumnezeu este opţiunea celor care vor să trăiască fără responsabilitatea de a trăi după regulile lui Dumnezeu.

Paşii recomandaţi de el pentru întărirea memoriei au fost utilizarea pietrelor de aducere aminte a intervenţiilor miraculoase ale Dumnezeu în viaţa lor, păstrarea în memorie şi a amintirilor dureroase însoţite de harul lui Dumnezeu, aşa cum Petru şi-a adus mereu aminte de lepădarea sa şi iertarea Domnului, şi uitarea falimentelor cu care Satan estompează imaginea harului.

El şi-a încheiat mesajul chemând credincioşii să îşi aducă aminte de jertfa Domnului Isus şi de învierea Lui pentru a conştientiza din nou dragostea şi harul lui Dumnezeu pentru ei.

Locul – Tabara Cristia Padurea Neagra (in apropiere de Alesd) -locatia este administrata de catre parintii lui Cosmin Golban.
Ora de plecare – marti dimineata 8,30-9,00 de la Biserica Providenta

Durata – 1 zi

Transport – cu masini personale

Alimente etc – surse proprii

Detalii locatie – in tabara exista amenajate terenuri de joaca (fotbal, volei…, mese ping-pong, tiroliana pentru cei mai curajosi) si o sala mare de mese, in caz ca ar ploua.

Cei care doriti sa participati, va rog sa transmiteti optiunea voastra fr. Nelu Pop sau Cosmin Golban, prin telefon sau email pina duminica inclusiv.
De asemenea, va rugam sa specificati daca aveti mijloc de transport propriu si cite locuri disponibile mai aveti, pentru a putea organiza transportul acelora care nu au cu ce se deplasa.
Cei care doriti sa participati si nu aveti mijloc de deplasare va rugam sa precizati acest aspect unuia dintre cei doi frati amintiti.

Daca observati ca sunt si alte persoane din biserica pe care nu le-am trecut in adresele destinatarilor, va rog sa le spuneti sau sa le transmiteti acest mail.

daca apar alte detalii vorbim duminica la biserica sau veti fi anuntati prin mail.
Pentru confirmare, sugestii, observatii etc va rugam sa va adresati celor doi frati amintiti.
Adresele lor sunt urmatoarele
Cosmin Golban     golbancosmin@yahoo.com
Pop Nelu               nelu37pop@yahoo.com, telefon 0740-212.307

Fiti binecuvintati !
Teo Tasadan

El a spus că subiectul credinţei este unul frumos de prezentat în biserici şi în cărţi, mai greu de susţinut însă în viaţa reală, iar credincioşii trebuie să înveţe să îşi prezinte şi să îşi apere credinţa în acest context.

Dan Botica a spus că pentru apărarea credinţei, o parte dintre oameni apelează la argumentele raţiunii, alţii la evidenţele din creaţie, iar alţii la credinţă fără să ignore raţiunea şi evidenţele creaţiei.

Referindu-se strict la Toma, el a precizat că acesta nu era nici mai bun, nici mai rău decât contemporanii lui, sau decât noi înşine. La fel ca ceilalţi ucenici, asistând la răstignirea Domnului Isus, a asuferit un şoc al credinţei, de înţeles în contextul cultural şi religios în care trăia. El a adăugat că la fel ca în cazul lui Toma, Dumnezeu pune credincioşii de azi în situaţii în care siguranţa dispare şi aşteaptă ca aceştia să îşi manifeste credinţa în El. „Să-L ispiteşti pe Dumnezeu înseamnă să ceri mai multă siguranţă decât îţi dă”, a spus Botica, citând un scriitor creştin.

„Dumnezeu alege să lucreze cu oameni ca Toma şi ne face aceeaşi chemare: să credem”, a continuat el. La fel ca în cazul lui Iov, şi în cazul lui Toma şi al creştinilor de azi, în anumite momente Dumnezeu alege să tacă. … Dar cel care îi cere lui Dumnezeu încă o dovadă ca să creadă, nu va face niciun pas”, a mai spus el.

Dan Botica a adăugat că Domnul Isus nu i-a arătat lui Toma rănile de la răstignire doar pentru a crede, ci şi pentru a-l mustra, subliniind că credinţa nu este o opţiune sau un moft, ci o poruncă.

El şi-a încheiat mesajul îndemnând credincioşii să nu îi mai ceară dovezi lui Dumnezeu, ci să creadă ca un copil, să nu Îl condiţioneze pe Dumnezeu, ci să creadă şi să păşească, pentru că Dumnezeu îi va pune mereu în situaţii în care vor trebui să umble prin credinţă pentru a a-i binecuvânta.

Studenţii şi Dan Botica au cântac cântece noi şi mai vechi, biserica alăturându-se la cele pe care le cunoştea. „Să nu te temi”de Craig Curtin pe baza versetelor din Isaia 43, interpretată de unul dintre băieţi, a mângâiat şi impresionat mulţi enoriaşi.

Psalmul 139, interpretat de corul bisericii, dirijat de Annamaria Bulzan, a cazut ca “roua binecuvântării” peste inimi, corul fiind răsplătit cu aplauze pentru mesaj şi artă.

El a prezentat cadrul învierii şi întunericul fizic, emoţional şi spiritual în care s-a desfăşurat această minune: femeile au mers la mormânt înainte de a se lumina, ucenicii erau tulburaţi de evenimentul dramatic de vineria, Petru era răvăşit după ce îl negase pe Domnul, Iuda se sinucisese, iar liderii religioşi şi politici îl condamnaseră la moarte pe Singurul care le putea aduce salvarea.

În această atmosferă tensionată femeile au plecat la mormânt pentru a-şi face datoria faţă de un mort: să-I spele trupul şi să-L îmbălsămeze pentru a avea parte de o înmormântare decentă. Gestul lor nu aştepta aprecierea nimănui, era doar datoria faţă de mortul drag.

Îngrijorarea femeilor din cauza pietrei de la gura mormântului este rezolvată simplu de înger printr-un cutremur de pământ. Întâlnirea cu îngerul le-a adus femeilor pe lângă rezolvarea problemei care le îngrijora şi multă speranţă, astfel încât de la mormânt ele pleacă încurajate şi cu o misiune. În schimb acelaşi eveniment îi îngrozeşte pe soldaţii care păzeau mormântul. Daniel Burtic a remarcat faptul că de scena învierii au avut parte numai femeile, nu şi ucenicii sau preoţii. El a constatat că şi astăzi mulţi oameni merg la slujbele de înviere şi de Paşti, dar nu se întâlnesc cu Dumnezeu şi nu aud mesajul învierii.

Pastorul a adăugat că întâlnirea cu îngerul le-a dat femeilor planurile peste cap, dar le-a umplut de bucurie. Acestea au putut cerceta mormântul gol şi au lăsat baltă balsamul şi uleiurile scumpe pentru a-şi împlini misiunea primită: să le spună ucenicilor despre învierea Domnului.

El şi-a încheiat mesajul îndemnând credincioşii să-L caute pe Isus Cristos în zori. Atunci vor avea şansa să vadă piatra prăbuşită, să se întâlnească cu îngerul Domnului, să primească o misiune şi să se întâlnească cu Domnul Isus, iar apoi să-şi asume riscul credinţei la fel ca femeile, care nu au fost crezute în primul moment de ucenici.

Grupul de închinare a deschis programul cu Troparul Invierii, iar apoi a continuat cu cântece vechi şi noi despre învierea Domnului Isus. La majoritatea pieselor, grupul a fost acompaniat de întreaga biserică.

Alexandra şi Patricia Burtic au completat momentele de închinare prin cântece interpretate la vioară, iar apoi şi vocal.

Momentele de rugăciune au fost conduse de pastorul Beniamin Roşu care a subliniat efectele învierii Domnului în istoria gândirii oamenilor pentru că învierea Lui a redefinit conceptul despre Dumnzeire, a redefinit conceptul despre moarte, dar şi conceptul despre viaţă.

Gigi Manolache, oaspete al bisericii din Piatra Neamţ, a atras atenţia asupra unor detalii din viaţa primilor credincioşi pe care le repetă şi cei de azi: au intrat în ziua de odihnă fără pace, iar intenţia bună (de îmbălămare) a fost tardivă. Referindu-se la piatra răsturnată de la uşa mormântului, el a remarcat că femeile au comunicat între ele pentru realizarea lucrării de îmbălsămare, dar şi despre problema pe care o aveau cu piatra, sufereau de miopie spirituală, ajutorul a venit din exterior, Dumnezeu e de iecare dată cu cel puţin un pas înaintea noastră în rezolvarea problemelor, iar răsturnarea pietrei le-a dat posibilitatea să cerceteze mormântul şi să se convingă că Mântuitorul nu mai este acolo.