Mi-am luat un timp de cugetare după Referendum și însumez aici rezultatul:
1. Sunt fericit, onorat și binecuvântat să mă aflu printre cei peste 3 milioane de învingători, concetățeni care nu s-au lăsat manipulați, descurajați, învinși de plictiseală ori de alte treburi „mai importante”. Din acest punct de vedere, victoria este de necontestat.
2. „Unii sunt aplatizați de eșec, alții motivați și mai mult”, spunea cu înțelepciune un frate zilele trecute. Atât timp cât mizele sunt: familia așa cum a lăsat-o Dumnezeu, principiile de viață creștină, libertatea expunerii și apărării valorilor morale, dreptul părinților de a fi informați și de a alege educația pe care o dau copiilor și altele din aceste categorii, LUPTĂM în continuare, nu avem dreptul, nu avem voie și nu avem de ce da înapoi, ori slăbi.
3. Trebuie să fim alături de toți cei care, datorită implicării publice în demersul de promovare și apărare a valorilor creștine au fost și sunt atacați pe diferite planuri. Suntem și mai mult conștienți de inegalitatea luptei, a taberelor, a resurselor, a mijloacelor de promovare. E evident de acum că stăm în fața lui GOLIAT. Numai că orice Goliat stă în fața lui Dumnezeu. Acest Goliat, mai devreme sau mai târziu, prin praștia unui tinerel ca David, va primi lovitura decisivă.
4. Am pornit alături de Biserica Ortodoxă și de celelalte culte creștine din România în acest demers și RĂMÂNEM alături, respingând orice săgeată otrăvitoare ce încearcă să ne separe prin măgulirea uneia în defavoarea alteia. Împreună vom sta, vom lupta și ne vom bucura de biruințe mari. Fiecare cult are particularitățile sale, setul propriu de practici religioase și fiecare biserică are lucruri de corectat și de îmbunătățit. Știm asta, mai bine acum, DAR să nu se înșele cineva crezând că aceste lucruri ne vor încovoia sau frânge sub forța ideologiilor progresiste ce încearcă să acapareze cu o brutalitate extremă societatea românească.
5. Realizez cu tristețe, ca mulți concetățeni, în mod special părinți și bunici, că dorința noastră de a scuti copiii de orice grijă, responsabilitate ori efort ne-a adus în punctul de a pierde o generație. Tineri care nu știu valoarea lucrurilor de care se bucură și pe care pun așa mic preț, costul libertății de care au parte. Am fost prea prinși cu a le da, a le face rost în loc să ne concentrăm pe a-i ajuta să fie! Am lăsat drept moștenire case în loc de valoarea unui cămin, a unei familii. TREBUIE să ne trezim și să luăm lucrurile de capătul potrivit care nu este, în primul rând la Cotroceni sau la Palatul Victoria ci în DREPTUL NOSTRU, al caselor, bisericilor și comunităților noastre, al României pas cu pas.
CU DUMNEZEU ÎNAINTE!